Conversaţii cu Dumnezeu, Volumul 1: Rezumat

Acest rezumat are rolul de a oferi informatii valoroase intr-un mod usor si accesibil, de a te intriga sa citesti textul original complet dar si pentru a-ti reaminti rapid si de oricate ori este nevoie ceea ce ai citit deja. Pentru cei mai multi dintre noi, aceste informatii sunt necunoscute si revelatoare. Enjoy!

Cartea "Conversații cu Dumnezeu, Volumul I: Un dialog neobișnuit" este o transcriere a unui dialog direct între autor, Neale Donald Walsch, și Dumnezeu, care i s-a revelat autorului în primăvara anului 1992, pe fondul unei perioade de dificultăți personale, profesionale și emoționale. Walsch a început să-și scrie gândurile sub formă de scrisori către Dumnezeu, pline de ciudă și întrebări furioase despre viața sa, iar răspunsurile au început să apară sub formă de dictare automată. Acest dialog, care a continuat timp de trei ani, este prezentat ca un dar pentru toți cei care caută adevărul cu o inimă sinceră și o minte deschisă.

Neale Donald Walsch, autorul, a avut o viață profesională diversă, iar acum locuiește în Oregon, unde a fondat ReCreation, o fundație non-profit dedicată evoluției personale și înțelegerii spirituale. Cărțile sale au fost traduse în peste treizeci de limbi și au avut un succes semnificativ.

Conversaţii cu Dumnezeu, Volumul 1: Rezumat

1. Introducere și Natura Comunicării Divine

• Contextul și Geneza Cărții: Neale Donald Walsch a trăit o experiență extraordinară, având o conversație directă și personală cu Dumnezeu, care i-a fost "revelată" și nu "scrisă" de el. Autorul, inițial reticent să o împărtășească, a decis să publice cartea după ce a văzut impactul profund pe care l-a avut manuscrisul asupra altor cititori, schimbându-le viețile și oferindu-le putere. Cartea abordează întrebări fundamentale despre viață, dragoste, scop, relații, bine și rău, vină și iertare, sex, putere, bani, sănătate, viața de apoi și chiar război și pace.
• Dumnezeu Comunică cu Toată Lumea: Dumnezeu comunică "cu toată lumea. Tot timpul", iar întrebarea nu este "cu cine vorbesc", ci "cine Mă ascultă". Comunicarea divină are loc prin sentimente (limbajul sufletului), gânduri (adesea prin imagini vizuale), și experiență, cu cuvintele fiind cel mai puțin eficient mijloc de comunicare, deoarece sunt cel mai expuse la interpretări greșite.
• Discernerea Mesajelor Divine: Mesajele de la Dumnezeu se disting prin faptul că reprezintă întotdeauna Gândul cel mai Înalt, Cuvântul cel mai Clar și Sentimentul cel mai Măreț. Acestea se traduc prin bucurie, adevăr și dragoste, care sunt interconectate. Oamenii ignoră adesea mesajele lui Dumnezeu pentru că "par prea bune ca să fie adevărate" sau "prea grele pentru a fi urmate", sau pur și simplu nu sunt primite. Experiența este cel mai puternic mesager, dar și cel mai adesea ignorat.
• Libertatea de Alegere: Dumnezeu nu forțează și nu silește pe nimeni, respectând liberul arbitru dat oamenilor. Mesajele divine vor veni "la nesfârșit" în sute de forme, până când oamenii le vor primi și asimila.
• "Conversațiile cu Dumnezeu" nu sunt Blasfemie: Autorul subliniază că Dumnezeu poate comunica prin imaginația oricui. Cartea în sine este o formă de comunicare divină. Spre deosebire de percepția comună că Dumnezeu vorbește doar cu sfinți sau în moduri speciale, textul afirmă că "toți oamenii sunt speciali și toate momentele sunt deosebite". A asculta pe alții despre ce au auzit de la Dumnezeu, în loc să asculți direct, duce la negândire și evită responsabilitatea interpretării personale. Dialogul din carte este o "nouă formă de comunicare cu Dumnezeu. O comunicare cu dublu sens".
• A Auzi Adevărul (Chiar și Când Pare Greșit): Oamenii ca Hristos aud mai mult de la Dumnezeu pentru că "vor cu adevărat să asculte" și rămân deschiși la comunicare, chiar și atunci când pare înspăimântătoare sau greșită. Recunoașterea că "ne-a scăpat ceva" este primul pas spre adevăr, implicând o reevaluare a ceea ce a fost considerat "greșit". Adevărul lui Dumnezeu nu vine de la conducători religioși sau cărți sacre, ci din sentimente, Gândurile cele mai Înalte și experiență.

2. Nașterea Dualității și a Realității Relative

• Dumnezeu este Nevăzutul: Dumnezeu explică că nu Se poate arăta într-o formă fizică universal acceptată, deoarece oamenii ar limita divinitatea la acea formă. Dumnezeu este "Marele Nevăzut", "ceea ce Eu nu sunt" – o stare din care El vine și la care Se întoarce. Orice încercare de a Se manifesta într-un mod "indiscutabil" ar fi negată de unii ca fiind opera diavolului sau a imaginației umane. Dumnezeu Se revelează prin "experiență interioară", nu prin "observare exterioară".
• Rugăciunea și Crearea Realității: A cere ceva lui Dumnezeu (prin rugăciune de cerere) afirmă, de fapt, lipsa acelui lucru și perpetuează dorința în realitatea personală. Rugăciunea corectă este rugăciunea de recunoștință, mulțumind pentru ceea ce se dorește ca și cum ar exista deja, recunoscând astfel existența sa. Credința este cheia, deoarece Dumnezeu a răspuns deja înainte ca cererea să fie formulată. Fiecare rugăciune, gând, afirmație sau sentiment este creator.
• Gândul care Sponsorizează: Există întotdeauna un "Gând care Sponsorizează" în spatele fiecărei dorințe, care este gândul dominant. Dacă acest gând este de lipsă (de exemplu, "nu ai acum ceea ce dorești"), el devine realitate.
• Rolul lui Dumnezeu în Creație: Dumnezeu nu este o ființă care creează și decide totul în viața oamenilor, ci un "observator". El a creat procesul vieții și i-a dat omului liberul arbitru. Dumnezeu nu este preocupat de acțiunile individuale, deoarece știe că oamenii sunt în siguranță perfectă. Indiferent de rezultate, rezultatul suprem este "sigur".
• Frica și Originea Diavolului: Îndoiala cu privire la rezultatul suprem și la intențiile lui Dumnezeu creează "frica", cel mai mare dușman al omului. Această îndoială a dus la crearea mitologică a "diavolului" și a unui Dumnezeu în război, care ar putea chiar pierde. A trăi fără frică înseamnă a trăi ca Buddha, Iisus sau orice sfânt.
• Cele Două Emoții Primordiale: Frica și Dragostea: Toate acțiunile umane sunt motivate de frică sau dragoste. Acestea sunt cele două puncte opuse (Alfa și Omega) ale sistemului de relativitate. Gândul care Sponsorizează este întotdeauna fie un gând de dragoste, fie unul de frică.
• Părinții și Dragostea Condiționată: Frica își are rădăcinile în "prima minciună" – aceea că nu se poate avea încredere în Dumnezeu, că dragostea Lui este condiționată. Oamenii nu știu cine sunt cu adevărat și se subestimează, iar această idee le vine de la părinți, care adesea îi învață dragostea condiționată. Astfel, oamenii proiectează asupra lui Dumnezeu imaginea unui "părinte" care judecă și pedepsește, o realitate bazată pe frică.
• Impactul Fricii și Dragostei: Frica este o energie care "contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău". Dragostea este energia care "se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alții, vindecă". Oamenii au fost învățați să trăiască în frică, căutând supraviețuirea celui mai adaptat, în detrimentul "gloriei celui mai iubitor". A alege acțiunea sponsorizată de dragoste duce la "gloria deplină, totală a Celui Care Ești cu Adevărat".
• Vocea Interioară și Scopul Vieții: Vocea din interiorul omului este cea mai puternică voce prin care vorbește Dumnezeu, fiind "radarul care stabilește drumul". Scopul unic al vieții este ca omul și tot ce este viu "să simtă gloria deplină". Viața nu este un proces de descoperire, ci de creație: "Tu nu te descoperi pe tine însuți, ci te creezi din nou".
• Viața nu este o Școală: Viața nu este o școală unde oamenii vin să învețe lecții. În schimb, scopul este "să vă amintiți și să recreați Cine Sunteți". Sufletul știe deja totul, iar viața este o ocazie de a experimenta conceptual ceea ce se știe.
• Mitul Creației Divine: La început, "Tot Ceea Ce Este" (Dumnezeu) nu Se putea cunoaște, deoarece nu exista nimic altceva. Pentru a Se cunoaște prin experiență, Dumnezeu S-a împărțit în porțiuni (ceea ce este "aici" și "acolo"), creând relativitatea și, astfel, posibilitatea cunoașterii de Sine. Din această diviziune, a apărut timpul și dualitatea, inclusiv opusul dragostei, frica. Această creare a dualității este redată în mitologiile umane ca "nașterea răului" sau "căderea lui Adam".
• Sufletul și Scopul Divin: Părți din Dumnezeu s-au divizat în "spirite" (copii în duh), create "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu", având aceeași putere de a crea. Scopul divin al acestei creații este ca Dumnezeu să Se cunoască pe Sine prin oameni, iar scopul oamenilor este "să vă cunoașteți pe voi înșivă ca fiind Eu". Pentru a se cunoaște ca fiind Dumnezeu, sufletul trebuie să se cunoască mai întâi ca nefiind Dumnezeu. Intrarea în universul fizic a implicat "uitarea" a Cine Ești cu Adevărat, pentru a permite alegerea și crearea conștientă a Sinelui. "Treaba ta pe pământ este deci nu să înveți... ci să-ți re-amintești Cine Ești. Și să le re-amintești tuturor cine sunt".
• Mizeria Lumii ca Oportunitate: Existența mizeriei, foametei, războiului și dezastrelor naturale în lume nu este voința lui Dumnezeu, ci rezultatul alegerilor și conștiinței colective umane. Acestea sunt "ocazii ca voi să decideți și să fiți Cine Sunteți". Nu există victime, ci doar creatori. Suferința și nefericirea provin din reacția oamenilor la evenimente și din neascultarea sufletului.
• Parabola Micului Suflet și a Soarelui: O poveste este folosită pentru a ilustra de ce sufletul a ales să se separe de lumina divină și să experimenteze întunericul: pentru a se cunoaște pe sine ca lumină, prin contrast. A fi lumină în întuneric înseamnă a nu-l blestema, ci a-l binecuvânta și a-l folosi pentru a-ți afirma Cine Ești.
• Legile Universului și Suferința: Durerile și suferințele nu sunt "rele", ci rezultate ale gândirii greșite. Schimbarea modului de a privi aceste evenimente reduce durerea, nu schimbarea evenimentelor în sine. Calamitățile naturale sunt "mișcări ale elementelor de la o polaritate la alta", iar bolile sunt auto-create, adesea inconștient, prin gânduri negative și lipsă de grijă față de corp.
• Lipsa de "Ar Trebui" și "Nu Ar Trebui": În lumea lui Dumnezeu, nu există "ar trebui" sau "nu ar trebui"; acestea sunt invenții umane care limitează liberul arbitru și șansa de a te crea pe tine însuți.
• Iadul Reinterpretat: Iadul nu este un loc de chin etern creat de Dumnezeu, ci "trăirea produsului celui mai rău posibil ieșit din alegerile, deciziile și creațiile voastre" – o stare de nerealizare și a fi mai puțin decât se poate fi. Această experiență nu este eternă, iar Dumnezeu nu își dorește separarea veșnică a sufletelor.
• Fără Pedeapsă, doar Consecințe: Nu există frică de pedeapsă, ci doar consecințe naturale ale legilor universale. Cunoscând și aplicând aceste legi, oamenii pot stăpâni viața la nivel fizic, punând capăt grijilor, îndoielilor și fricii.
• Legile Universului: Sunt legi perfecte, exemplificate prin perfecțiunea unui fulg de zăpadă. Pentru a le reaminti, trebuie să "stai liniștit" și să-ți liniștești lumea exterioară, căutând "privirea interioară".
• Potențialul Nelimitat: Oamenii au potențial nelimitat. Problemele fizice sau mentale nu sunt limite alese la întâmplare, ci condiții și circumstanțe selectate de suflet pentru a-și crea propria experiență și Sinele în momentul prezent.
• Iisus și Vindecarea: Iisus a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare ca parte a evoluției sufletului lor, nu pentru că starea lor era imperfectă. El nu a intervenit în liberul arbitru al sufletelor. Suferința nu trebuie eliminată din experiență, ci mai degrabă, percepția asupra ei trebuie schimbată. A ajuta pe alții este corect dacă "e indubitabil corect". Lumea este așa cum este pentru a permite oamenilor să emită judecăți și să-și creeze Sinele.

3. Problemele Lumii și Soluțiile Divine

*** Interesele Instituțiilor: Industriile, instituțiile medicale și comunitățile religioase se opun adesea schimbării care ar rezolva problemele lumii (război, boală, lipsa de credință) pentru că aceasta ar amenința însăși supraviețuirea și puterea lor.

• Lumea este Creația Umană: Lumea este așa cum este "deoarece voi ați ales să fie așa". Omenirea are toate resursele necesare pentru a pune capăt foametei mondiale, dar "alegeți să nu o faceți". La fel, distrugerea mediului este o acțiune umană, nu o "farsă crudă din partea lui Dumnezeu". Războiul și problemele sociale sunt rezultatul alegerilor colective.
• Nu Există Victime: Indiferent de evenimentele negative (accidente, crime), nu există victime, ci doar creatori. Fiecare eveniment este "chemat spre Sinele tău, de către Sinele tău, ca să creezi și să trăiești experiența lui Cine Ești Tu cu Adevărat". Maeștrii nu sunt zdruncinați de suferință, ci o acceptă ca parte a evoluției.
• Legile Creației:
  1. Gândul este creator. Orice gând este energie pură și nu moare niciodată. Gândurile atrag energii asemănătoare, formând materie.
  2. Frica atrage forțe asemănătoare ei. O societate care trăiește în frică va produce ceea ce se teme cel mai mult.
  3. Dragostea e unicul lucru care contează. Dragostea este realitatea supremă, singura realitate completă. Frica este celălalt capăt al dragostei, polaritatea primară creată în împărăția relativului pentru a permite experiența. Maeștrii sunt cei care "au ales doar dragostea" în fiecare moment și situație.
• Ridicarea lui Adam: "Căderea lui Adam" a fost, de fapt, "ridicarea lui" – gestul prin care Adam și Eva (nume mitice pentru Primul Bărbat și Prima Femeie) au făcut alegerea de a cunoaște binele și răul, dând posibilitatea alegerii și creând lumea relativității. Mitologia care o prezintă pe Eva ca "cea rea" a dus la percepții distorsionate despre femei și sex.
• Schimbarea Realității: Pentru a schimba realitatea, trebuie schimbat "Gândul care Sponsorizează". Cel mai rapid mod de a face asta este prin inversarea procesului gând-cuvânt-faptă: acționează mai întâi conform noului gând dorit, apoi rostește cuvintele care exprimă acest gând, repetând suficient de des pentru a-ți antrena mintea.
• Afirmațiile și Recunoștința: Afirmațiile funcționează doar când sunt bazate pe ceea ce se știe deja ca fiind adevărat, nu pe ceea ce se dorește să fie. Cea mai bună afirmație este o frază de recunoștință, mulțumind pentru ceea ce s-a produs deja.
• Evoluția Sufletului și Succesul Lumesc: Pe măsură ce sufletul evoluează, interesul principal se mută de la supraviețuirea fizică la creșterea spirituală și realizarea Sinelui. Adevărații Maeștri își "câștigă viața, mai curând decât existența".

4. Relațiile Umane și Realizarea Sinelui

• Scopul Relațiilor: Relațiile umane nu necesită învățare, ci demonstrarea a ceea ce se știe deja. Ele servesc scopului de a crea, exprima și experimenta aspecte din ce în ce mai grandioase ale Sinelui. Fără relații, nu se poate exista ca o entitate identificabilă în universul relativ. Relațiile sunt "teren sfânt", contribuind la construirea a Cine Ești cu Adevărat.
• Motive Greșite pentru Relații: Relațiile "eșuează" (se schimbă) adesea pentru că sunt începute din motive greșite, centrate pe ce se poate obține de la celălalt (de exemplu, a nu mai fi singur, a umple un gol, a fi iubit). Scopul unei relații nu este de a fi completat de altcineva, ci de a împărtăși propria desăvârșire.
• Centrarea pe Sine: O relație reușită apare când fiecare persoană se concentrează pe propriul Sine – pe cine este, ce face, ce are, ce vrea și ce creează. Concentrarea obsesivă asupra celuilalt duce la eșecul relației. "Cea mai iubitoare persoană e cea care se centrează în jurul propriului Sine".
• Iubirea de Sine: Nu se poate iubi pe altcineva fără a se iubi mai întâi pe sine. Mulți oameni caută iubirea de sine prin iubirea pentru celălalt, ceea ce duce la sentimente de nevrednicie sau la pierderea Sinelui în relație.
• Evoluția Sufletului în Relații: Scopul fundamental al tuturor relațiilor este evoluția sufletului. Relațiile personale sunt cele mai importante elemente în acest proces de creare a Sinelui conștient.
• Răspunsul la Răul Primit: Atunci când cineva simte durere sau este rănit de acțiunile celuilalt într-o relație, primul pas este recunoașterea sinceră a sentimentului. Maestru este cel care alege întotdeauna răspunsul cel mai înalt (dragostea), chiar și în fața dezastrului. Într-o relație, întrebarea esențială este: "Ce ar face dragostea acum?".
• Cel Mai Înalt Bine pentru Sine și pentru Altul: Cea mai înaltă alegere este cea care produce cel mai mare bine pentru sine, ceea ce, la rândul său, devine cel mai înalt bine pentru celălalt, deoarece "tu și cu celălalt sunteți unul". A iubi pe ceilalți nu înseamnă a le permite să facă rău. Uneori, dragostea cere oprirea tiraniei sau a răului.
• Fără Obligații în Relații: Într-o relație, nu există nicio obligație, nicio restricție, niciun îndrumar sau regulă. Există doar oportunități de a decide și de a fi Cine Ești cu Adevărat. Căsătoria este o taină sacră nu datorită obligațiilor, ci a oportunităților unice pe care le oferă.
• Longevitatea Relațiilor: Nu longevitatea definește o relație reușită, ci capacitatea ei de a servi scopului de a te crea și de a experimenta Cine Ești cu Adevărat. Relațiile de lungă durată oferă oportunități remarcabile de creștere împreună.

5. Reflectarea Asupra Vieții și Chemarea la Acțiune

• Realizarea de Sine și Libertatea: Oamenii sunt invitați să se "dedice" jocului spiritual de realizare de Sine, ceea ce înseamnă a-și dedica "întreaga minte, întregul corp, întregul suflet" procesului de a se crea "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu". Acest proces necesită o conștiință supremă, alegere și re-alegere în fiecare clipă.
• Siguranța Spirituală și Materială: Atunci când se atinge "conștiința lui Dumnezeu", confortul fizic și chiar bunăstarea familiei devin mai puțin importante, deoarece se înțelege că fiecare suflet își alege propriul destin. Adevăratul maestru este cel care creează alți maeștri, nu cel care are cei mai mulți adepți.
• Prezența Divină în Lumea Căzută: Chiar și în mijlocul dificultăților cotidiene, Dumnezeu este prezent și oferă pace și soluții din "spațiul lui Dumnezeu". Adevărul este că "Dumnezeu vrea pentru tine ceea ce tu vrei pentru tine". Fiecare eveniment este un rezultat al gândurilor și intențiilor proprii.
• Scăparea de Învățături False: Vinovăția și rușinea sunt răspunsuri învățate. Învățăturile false despre păcatul original și un Dumnezeu răzbunător sunt perpetuate de religii pentru a menține puterea concentrată. Pentru a scăpa de aceste învățături, autorul sugerează citirea și recitirea cărții până când fiecare pasaj devine familiar și interiorizat.
• Răspunsuri la Întrebări Finale:
  • Lecția karmică/Reîncarnarea: Nu este nevoie de învățare, ci de reamintire a Sinelui divin. Oamenii au trăit sute de vieți, fiind de toate: regi, iobagi, profesori, elevi, luptători, salvatori. Nu există "datorie karmică" în sensul de obligație, ci doar dorința interioară de a evolua și de a alege experiențe noi.
  • Percepții extrasenzoriale: Există și sunt accesibile tuturor, fiind "al șaselea simț". Nu sunt legate de diavol, care, de altfel, nu există.
  • Bani și activitatea de vindecător: Nu este nimic în neregulă cu a primi bani pentru a face "bine" sau "lucrarea lui Dumnezeu". Gândurile despre bani (că sunt răi sau puțini) blochează abundența.
  • Sexul: Sexul este "în regulă" și o "distracție minunată", cea mai mare plăcere fizică. Nu este destinat doar procreării. Adevărata sfințenie nu se obține prin negarea sexului sau a altor plăceri, ci prin înțelegerea și exprimarea acestora cu bucurie și fără judecată. Atitudinile despre sex sunt un microcosmos al atitudinilor despre viață, care ar trebui să fie o bucurie, nu o încercare.
  • Viața extraterestră: Există viață pe alte planete, am fost vizitați și suntem observați. Dumnezeu este "Dumnezeul tuturor" formelor de viață.
  • Utopia, A Doua Venire, Sfârșitul Lumii: Aceste subiecte sunt prea vaste pentru a fi tratate complet în acest prim volum, fiind rezervate volumelor următoare. Cartea face parte dintr-o trilogie.
• Chemarea Mesagerilor: Walsch este recunoscut ca un "mesager", un "sol" al adevărului, ales alături de mulți alții pentru a rosti cuvintele adevărului și a aduce vindecare. Această misiune implică adesea "ponegrirea din partea celorlalți" și suferință, dar duce la "gloria, mult mai mare, a unui suflet împlinit pe deplin".
• Umorul Divin: Dumnezeu are un mare simț al umorului, pe care l-a inventat. El nu este întotdeauna serios și nu condamnă nimic, văzând scop divin în toate.
• Jocul Vieții: Viața este un joc care nu poate fi pierdut, deoarece destinația este inevitabilă. Rostul vieții nu este să ajungi undeva, ci să realizezi că ești deja acolo și să creezi cine și ce ești, apoi să trăiești acea experiență. Este un proces continuu de evoluție.
• Trăirea Conștientă: Oamenii sunt invitați să trăiască conștient, să fie "cauza" experiențelor lor, nu doar un "efect" al lor.
• Mesajul Final și Reafirmarea Credinței: Dialogul se încheie cu reafirmarea dragostei lui Dumnezeu pentru oameni și cu promisiunea că El este întotdeauna prezent. Adevărul, bucuria și dragostea sunt surorile care duc la Dumnezeu. Cartea este o hrană pentru suflet și o reamintire că "nu există coincidență în univers".